Dacă ai în nemurirea ta
O mie de sărutări pe talpă şi påntec,
Dimineți în care poți intreba zeci de ceasuri,
Dacă ai ascultare în toate zilele şi
Răspunsuri fără să obosească,
Atunci, femeie,
El este.
Dacă n-ai teamă de nopți întunecate şi păduri sălbatice,
De urşi, de poteci înguste, de maşini, de oameni vicleni, de boală şi de războaie,
Dacă îl vezi cånd adormi pentru a-l vedea iar cånd te trezeşti,
Oh, femeie, e de bine!
Dacă ți-a rupt lanțurile şi ți-a arătat cerul,
Dacă ți-a dat aripile lui ca să vezi lumea
Şi pe deasupra te-a învățat să dai cu pietre şi
Să arunci cuțite,
Apoi ți-a spus senin:
"În mine poți arunca prima piatră, în mine poți înfige primul cuțit",
Atunci, femeie,
El este.
Dacă se uita de trei ori înapoi cånd pleacă,
Dacă te salută ca un soldat care nu se mai întoarce,
Dacă i-ai simțit toate respirațiile din toate luptele şi la fiecare răsărit a fost långă tine,
Atunci
Ucide-l cu pietre sau cuțite,
Că ți-a dat această singură şi dreaptă libertate
-Pe care nu o vei mai găsi în toată nemurirea ta-, femeie,
Sau iubeşte-l.
