Mamă,
pe-aici se fac lucruri pe ascuns,
lucruri fără noimă de când ai plecat.
Ieri mi s-a-ntâmplat ceva uimitor:
mi-a răsărit floarea aia
pe care nu am semănat-o niciodată,
mamă!
Aveam un junghi de parcă mă trăseseră
dorurile de tine şi-a răsărit în stânga
şi mă ţinea.
Mamă,
şi mă ţinea după ea de parcă aş fi fost durerea ei,
că de-aia spun: cum dracu’ –Doamne, iarta-mă! –
să-mi fi rămas mie vreo sămânţă-ntre coaste,
pusă de tine când eram mic?
Şi era soare şi era albă şi era parfumată ca orice floare
parfumată şi albă.
Când a râs am văzut prin ea junghiul ăla
de parcă o ţineau toate dorurile de rădăcină,
de sămânţă, de sămânţa aia din mine,
mamă.
Se fac lucruri pe ascuns, dar e grozav
să te doară când întinzi mâna.
Mamă,
de când ai plecat
mi s-a născut primul copil în stânga,
şi mă ţine.
(C.I.)
LECTURA AUDIO-VIDEO
