Privind tot felul de documente vechi, scrieri începute în perioada 2008-2009 care fac împreună obiectul romanului "Tehnici de super-vieţuire", mi-am dat seama că super-vieţuirea se poate întinde pe un segment de dreaptă mai mare decât vieţuirea însăşi.
Paradoxal poţi pieri din corpul fizic, super-vieţuind. Aşa cred şi aceasta este una dintre temele romanului. Însă dacă mi s-ar întâmpla mie ca autor o plecare devreme sau o devorare de "ghiermi" cine ar continua să adune hârtii şi să facă transcripturi de pe reportofon?
În jurul orei 21, la telefon, fiică-mea spunea că nu ar reuşi să pună cap la cap toate materialele pe care le deţin şi îi dau dreptate. Nu am un opis al lor (stick-uri, arhivă în calculatoare, dosare cu înscrisuri etc) şi văd cum fiecare clipă poate aduce sfârşitul unei exprimări simple, sfârşitul unei expresii naturale care s-a produs cronologic vreme de 30 de ani si pe care am încercat să o aduc în faţa dumneavoastră ca pe o lumină a frumosului descoperit în cele mai întunecate întâmplări de viaţă.
Super-vieţuirea trebuie să fie o stare, a voastră, a tuturor. Ea vă poate urma fără ca cineva să v-o releve. Super-vieţuirea este Creaţia însăşi, cu Binele, Adevărul şi Iubirea, este soluţia necunoscută din fiecare individ, este alt răspuns decât cel pe care aţi dorit întotdeauna să-l daţi, însă pe care îl aveţi în voi ca pe un corp străin ce vă înspăimântă, nu fiindcă produce disconfort real, ci unul imaginar precum fiecare element pe care nu l-aţi experimentat şi care nu seamănă cu ceea ce aţi trăit până acum.
Dar vă spun că secretul super-vieţuirii tocmai acesta este: să poţi renunţa la tot ceea ce crezi că ştii şi să înţelegi că poţi trece peste orice, cu soluţii despre care nu şti nimic. Acestea sunt "tehnicile" care vă vor întâmpina şi, dacă nu, credeţi-mă că le veţi atinge singuri.
Vieţuirea mi se poate întinde pe un segment limitat, dar "super-vieţuirea" mea nu are finitate. Şi nici a
"(...)În cameră i-am dat un pahar cu apă rece şi am stat până şi-a revenit.
-Pleacă alergătorule, pleacă acum!
-Dumnezeu nu pleacă niciodată, contesă! Doar că noi nu vedem unde este.
Am închis încet uşa în urma mea."
fragment din TEHNICI DE SUPER-VIEŢUIRE
@ Cristi Iordache
