TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

miercuri, 27 februarie 2008

Popor supus, valet la curtea lumii (poem pentru 50+1)

Plătiserăţi cu toţii pentru unii,
În care aţi crezut, dar v-au vândut;
Voi n-aţi fost sclavi la curtea lumii
-Măreţi învinşi, în patru zări v-aţi rupt-
Doar i-aţi spălat şi le-aţi cules căpşunii,
Popor perdant, în fală ne’ntrecut.

Te laudă romanii, leşii, hunii,
Tătarii, turcii, cei ce te-au avut;
Popor supus, valet la curtea lumii,
Pământul meu, de mii de ani înfrânt,
Născut în zodia deşertăciunii...
Mi-eşti drag şi-mi vei rămâne veşnic sfânt.

Creduli din neam, sfioşi, pradă minciunii,
Pe-un drum cu săracia, azimut
Şi cu nevoi, drept florile cununii,
Cu râul, ramul, prieteni, n-aţi ştiut
Că-n umbra lor veţi face umbră lumii;
Popor mereu acolo, dar pierdut.

Încornoraţi şi fiii şi străbunii,
În urma celor tari v-aţi petrecut,
Aţi înghiţit cu lacrimi colţul pâinii...
Vitejii mei cu plecăciunea scut,
Popor supus, valet la curtea lumii,
Mi-eşti drag şi plâng că n-ai putut mai mult.

Brâncuşii te lăsară goliciunii,
Cioranii-ţi dară ultimul sărut,
Pământ neroditor înţelepciunii,
Ce iude şi servili ai mai crescut!
Popor supus, valet la curtea lumii,
Doar cine nu te-a vrut, nu te-a avut.

De mă vei arde precum arzi păgânii,
Din flăcări, tot am să răzbesc un cânt,
Popor supus, valet la curtea lumii,
Pământul meu de mii de ani înfrânt,
Trezeşte-te şi-alungă-ţi toţi stăpânii;
Mi-eşti drag şi-mi vei rămâne veşnic sfânt!

marți, 26 februarie 2008

Parfumam pentru fluturi, îi purtam pentru tine


- Ultimele petale ni le-a lipit un limax.
Oriunde, în vânt, împreună.
Eu cred în viaţa de apoi;
undeva, Burgundy si Purple vom fi noi.
Nu mi-e frică de vânt, draga mea!
Mi-a smuls ieri două frunze,
acum tace...
m-a pregătit.

- Soarele, iubitule, ne-a sărutat, elegant,
din ce în ce mai rar,
să nu doară.
- După apocaliptica ninsoare,
de la Facere,
din mii de flori,
doar tu....mai presus de toate ale Doamnei Monet!
Ţi-aminteşti, Bright Red, ce fluturi mătăsoşi alegeam?
Parfumam pentru ei,
îi purtam pentru tine.

- Petalele arse ne cad lângă rădăcinile cenuşii,
mă faci să roşesc, negând deshidratarea.
Îmi văd pistilul în iaz.
Matusalemice răsărituri, Blue Eye Star.
Dacă ai şti cât străluceam să-i primesc!?
Acum fotosintetizăm în baston
şi-aşteptăm ultimul sărut.

- Dragostea noastră a obosit bondarii.

- Nu râde!