"Caprele negre nu fug din calea iubirii, ci din calea necunoscutului."
- Am fost dur, imi cer scuze! Dar chiar si in modul asta de primire mai salbatica tot ma bucur ca ai venit in lumea cu aer, brazi, munti si izvoare.
- Ai extras esenta.
- Discutabil. Esenta. Ce mai stim despre…
- O esenta pesimista…
- Nuuuuu!
- Sau o fi de la anotimp…
- Nu. Mai ai o incercare
- Știam eu ca e vorba de un “doare” generic.
- Nu. Lasa ca vei castiga urmatoarele teste. Cand ai tinut ultima data cerul in palme?
- Greu examen!
“Eram împărţit
la trei de mine.
Existam haotic,
lăsându-mă pradă oricărui
mie.
Rar preluam comanda
eu,
responsabil cu fiinţarea.
Ceilalţi doi de mine eram
mai puternici.
Unul acţionam atipic şi parcă
nu reuşeam nicicum să mă stăpânesc.
Mi-a trebuit mult timp
să aflu
pe care trebuie să mă strâng cu uşa,
pe care să mă înving,
care din mine voi merge
în umbra mea.
Acum,
de câte ori încep să mă clatin,
mă mângâi pe amândoi
şi-mi iau două îngheţate.
Eu nu mănânc;
plec liniştit mai departe!”
- In alergatura asta cotidiană sunt putine momentele cand am timp sa ma conectez la univers, dar atunci cand se poate e divin..
- Bravo! primul raspuns de om. Iti multumesc. Si retine: "iau doua inghetate./eu nu mananc;/plec linistit mai departe!"
- Profund!
- Nu stiu de ce ai vrut sa vii aici - sper sa nu te doara. Ai tu asa un dar nativ de a intra in incurcaturi?
- Joci tare.
- Nu joc si nu ma joc. Sunt gol, atat de gol incat ar incapea in mine si soarele tau si cerul tau si tu cu ele si tot ar ramane loc sa va jucati liberi inauntru. Starea de usor genereaza zborul, Crezi tu ca ceva greu va zbura vreodata? Si ca sa fii usor e necesar sa lasi, sa dai, sa pierzi, sa ti se ia ... apoi dupa ce urlii in rand cu lupii, in noapte si pe varfuri de stanci, incepi sa te pipai si vezi ca te ai...te ai pe tine si universul tot.Dar de cate ori e necesar sa "mori" pentru a ajunge aici?
- Fascinant. Intr-adevar nu m-am intrebat de ce te urmaresc.
- Ba ai stiut.Cel putin unul din tine a stiut. Cel caruia i-ai luat o inghetata.
- Te am vazut aseara cum sareai pe stanci!
- O, da? Erai aici. Cine ar putea sa ma urmareasca daca nu tot cineva care sare pe stanci!
- Apoi am venit la tine. Acum stiu de ce.
- Sper sa nu doara. Sa te tii departe daca vrei sa nu te zgarie pumnalul meu.
- De ce ai lovi?
- Nu. Nu eu as lovi. Te-ai putea rani. Stii, samuraii aveau cel mai puternic cod etic si pastreaza cea mai puternica morala si atitudine. Ca sa ajunga sa nu ucida erau nevoiti sa invete sa ucida intr-o fractiune de secunda. Ca doar cel ce detine puterea este capabil sa nu o manifeste, doar cel ce detine forta este capabil sa nu atace. Restul sunt comedianti, iar unii sunt comedianti agresivi. Vorbeam despre samurai. Samuraii nu sunt scutiti de lupte in vremea lor de ucenicie.
- Cu paralela la viata reala.
- M-ai intrebat de ce te-as rani. Cum altfel te-as invata sa te aperi?
- Recunosc ca nu am informatii despre samurai.
- Nu e necesar. Au cam disparut.
- Sa mergem deci la adaposturile noastre. Ai sarutul meu acolo sub tata stanga, acolo unde te sperii, unde plangi, unde iubesti, unde razi.
- Fara cuvinte.
"Lupii nu fug din calea iubirii si nici din cea a necunoscutului, ci din calea oamenilor, pentru a nu se ucide reciproc"
- Buna dimineața! Intr-adevar esti unic. Mi-am dorit sa aflu ceva iar tu intreci orice așteptare. M-am gandit la discutia de aseara si prima idee care mi-a trecut prin cap a fost ca am trait prea mult fara sa stiu nimic si mai am de trait prea putin ca sa le aflu pe toate.
- Pot fi banal daca raman, de-aceea plec mereu. Vin apoi dispar…
- Asta te face diferit…
- Te mangai pe ochi, pe suflet, pe piele, apoi fug. Tu pastrezi ce e bun, ce e frumos, pastrezi visul.
- Se intampla sa ma lași fara cuvinte. Dar asa o fi in vis!
- Realitatea mea poate fi visul multora.
- Da, cred si recunosc ca nu imi place.
- Ma cheama Cristi. Mi se spune montecristo…de la "munte".
- Incantata! Ana.
- Ai incercat sa privesti cerul si sa vezi daca poti sa-l tii in palme? Crezi ca daca ai fi o apa si ai putea sa te intorci in amonte ai mai lua atatea mizerii cu tine la revarsare?
- Nu m-am gandit la asta niciodata. Suna bine, referitor la cer.In ceea ce priveste apa, cred ca fac asta cu viata.
- Cum poti genera emotie?
- Cu mintea. Atingând sufletul.
- Ce frumos! Tu cand ai fost iubita ultima data?
- Cred ca sunt iubita. Iubesc. Impartaseesc iubire.Si primesc, de asemenea.
- IUBITA, Ana! Nu folosita, nu acceptata, nu apreciata, nu instinctual, nu pulsionar, nu proprietar, nu aparent, nu mascat.
- Nu ma las folosita. Am invatat asta.
- Atunci cand in curu’ gol, ranita, proasta si zdrentuita, cineva te va lua la pieptul lui si va indeparta mizeria de pe tine sa-ti vada lumina, atunci cand va sta in fata ta ca niciun rau sa nu te atinga, dar cu toate astea sa nu astepte nimic de la tine (nici macar iubire) abia atunci esti iubita. Restul sunt doar schimburi intre obiecte frumos ambalate.
- Am trait odata asta. Inteleg la ce te referi.
- Cred ca a fost magic...
- Da, inaltator! N-a fost intamplator. Asa am devenit.
- Nimic nu e intamplator.
- Da, asa e!
- Ce faci astazi dimineata pe frigul asta? Sau mai tarziu, dimineata, si in fiecare dimineata ploioasa care va urma?
"Capra neagra si lupul alb nu fug din calea iubirii, dar au ramas prea putini si ii vedem rar"
''- Atunci cand in curu’ gol, ranita, proasta si zdrentuita, cineva te va lua la pieptul lui si va indeparta mizeria de pe tine sa-ti vada lumina, atunci cand va sta in fata ta ca nicun rau sa nu te atinga, dar cu toate astea sa nu astepte nimic de la tine (nici macar iubire) abia atunci esti iubita. '' E divin ce spui tu aici! Nu ca as fi pesimista, dar nu cred ca exista o asemenea fiinta in lumea in care traim. Cine-l va intilni pe cel care va darui o asemenea iubire inseamna ca l-a intilnit pe Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere