TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

sâmbătă, 29 decembrie 2012

CONTESA


CONTESA

Deşi o regăsisem pe Andreea la Constanţa şi ştiam că pentru mine nu există altă femeie pereche, totuşi continuam să rămân un iubitor de oameni, un scriitor, iar condiţia artistului este una înconjurată de fani, de regulă de sex opus şi eu nu mă puteam plânge de lipsa simpatizantelor nici în ruptul capului. Spun „Andreea” pentru că o citez chiar pe ea după întâlnirea de pe plajă, moment în care abia am îngăimat „maaaica Andreea!”. Atunci mi-a aplicat răspicat corecţia: „Andreea fără anteriu”.
Într-adevăr nu mai era măicuţa dintre zidurile mânăstirii, fiinţa împărţită între mine şi Creator.
O, Doamne, ce lupte se dădeau în perioada aceea, cu sufletele noastre. Plângea de câte ori făceam dragoste. Eu eliminasem deja păcatul, însă ei, sărmana (o mână de om), îi era cu neputinţă să se lepede de vreunul dintre noi. Nici nu este de mirare că ne-a păstrat, dar nu ne-a mai atins pe niciunul.
După ani revăd clipele în care-şi arunca straiele monahale şi se făcea colac în jurul meu, acolo unde noi botezasem locul: „casa noastră de sub stâncă”.
Vremea ne schimbă. „Brazilianca mea” se transformase total; o femeie activă, puternică şi toată numai zâmbet. Ce se ascundea în spatele ăstora ştim doar noi şi Creatorul. Lovitura de graţie mi-a dat-o când mi-a spus că mă căuta şi nu se afla întâmplător pe plajă ci pentru că îi era dor. Mă căuta de mult timp şi tocmai de aceea v-am mărturisit condiţia artistului flancat de simpatizante, fiindcă intrând în relaţie cu persoane apropiate mie a avut informaţii exacte şi a ştiut unde să vină la momentul potrivit.
După o bălăceală în mare, seara mi-a mărturisit cu tristeţe că ne este dat să nu fim împreună.
- „Hei, tu, domnu Cristi”, zice în amintirea vremurilor de-nceput, am observat de la fanele tale că te apelează „conte” sau „montecristo”! Uite domnule cât de celebru eşti! Uza de un ton uşor ironic, însă remarcasem o urmă de gelozie, ceea ce nu m-a făcut decât să-mi dau seama că insemnam mult pentru ea.
I-am povestit pe îndelete cum s-a ajuns de la pseudonimul Cristian Munteanu, accidental, la aceste apelative, am sorbit ce mai rămăsese în pahare, apoi am pornit agale pe faleză.
O noapte magică după atâţia ani, în care cel mai frumos gest pe care putea să-l facă a fost acela de a merge cu mâinile împreunate pe sub braţele mele şi cu obrazul lipit de umărul meu gol. Se lăsa purtată de mine şi de cadenţa paşilor mei, coapse lipite de coapse, ca într-un joc de copii.
- Tu eşti conştient că nu putem fi împreună şi că e posibil să nu ne mai vedem vreodată.
Erau vorbe dictate de mintea inimii, o inimă pe care experienţa acumulată mă asigura că a fost, este şi va rămâne o inimă mare şi frumoasă ca două aripi de înger, dar sfâşiată de neacceptare, neregăsire, neîmplinire…
-Dacă tot m-ai persiflat referitor la apelativele mele –încerc eu să destind atmosfera- iată că te voi numi „Contesă”; contesa lui montecristo sau de ce nu, chiar Mona Lisa. Privirea ta este copia fidelă a privirii Mona Lisei, apoi m-am întors, m-am aplecat puţin şi i-am sărutat ochii. Am luat-o în braţe şi, cum abia aştepta, ne-am sărutat uitând de noi, am pivotat de jur-împrejur cu ea de nu ne mai puteam opri; iar ne căutam buzele, ne căutam pielea cu mâinile, ea îşi plimba degetele pe chipul meu şi picioarele le urcase pe mine, colac peste bazin, aşa cum făcea pe vremuri. Faptul că urma seria aceea de trepte de la capătul falezei ne-a tăiat elanul amoros.
-Bine, Conte, cum vrei tu! Să ştii că mi-e frică, mi-e frică de ceea ce este şi de ceea ce se poate întâmpla. Să rămânem raţionali.
Dialogul acesta se desfăşura intr-o notă în care ar fi plâns şi pământul. Abia îşi găsea cuvintele sufocată şi tremurând, iar obrajii erau doar nişte albii pe care curgeau ca să cadă în nisipul cald încă, lacrimile ei.
-E clar că nu ne vom mai vedea în viaţa asta.
-Contesă, am adormit şi m-am trezit cu tine-n gând ani de zile, te-am căutat, am tresărit la auzul numelui tău, te-am aşteptat şi te aştept mereu. Habar n-ai ce însemni pentru mine. Te iubesc. Cea mai mare fericire este să pot muri pentru tine dacă trebuie. Cât despre faptul că nu ne vom mai vedea, spune-mi Andreea: când îl iubeai pe Dumnezeu, pe care sunt convins că-l ai în suflet şi acum, spune-mi te rog, îl aveai lângă tine? Nu. Păstrez natura mea umilă de muritor, însă crede-mă şi lasă-mă să te iubesc oriunde şi a oricui vei fi. Atât îţi cer şi nu cred că este mult. Aşa cum nu-l avem pe Dumnezeu pe canapea, dar îl iubim şi ne iubeşte, aşa permite-mi să-mi dedic restul vieţii iubirii ca jumătatea mea de suflet după care am tânjit atâta amar de ani!
Plângea şi tremura. Dacă nu ar fi avut mâinile pe după gâtul meu cred că ar fi căzut. Îi simţeam greutatea trupului pierdut.
-Te iubesc contesă! Câtă vreme lumea va fi întreagă cu mine, te voi iubi oriunde m-aş afla. Poate şi dincolo de lume, cine ştie!
-De ce, de ce Cristi? De ce ni s-a dat…
I-a picat capul inert şi am fost nevoit să-i bag mâna pe sub fese ca să o pot lua temeinic în braţe. O duceam spre hotel şi perechile de pe faleză ne urmăreau cu uimire. Am mers cu ea în braţe vreo 15 minute timp în care a fost necesar să spun unor persoane că a făcut o criză şi nu-i nimic grav. În cameră i-am dat un pahar cu apă rece şi am stat până şi-a revenit.
-Pleacă alergătorule, pleacă acum!
-Dumnezeu nu pleacă niciodată, contesă! Doar că noi nu vedem unde este.
Am închis încet uşa în urma mea.

fragment din TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

@ Cristi Iordache

joi, 27 decembrie 2012

Estuar




Din risipa de mine am aflat din ce sunt. M-am privit pe bucati, apoi am inceput sa ma strang.

Din tot ce am pierdut mi-am dat seama ce am. 

Din daramarea micului meu univers m-am regasit intr-o dimensiune despre care pot tacea in toate cuvintele lumii.

Din toate greselile am invatat ceea ce nu am nevoie nici sa repar nici sa regret.

Din tacerea impacarii cu bucatile mele adunate, am iubit TOT pana la risipa urmatoare. 

Dintr-o iubire am cazut mereu in alta mai mare!

De oameni!