TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

luni, 27 februarie 2012

FLORIN PIERSIC JR SI PETRE FUMURU LA TEATRUL TARGOVISTE



 FLORIN PIERSIC JR SI PETRE FUMURU LA TEATRUL TARGOVISTE 




 „1 martie - Teatrul Municipal Târgovişte  - Pentru cei care nu au văzut piesa, vă recomand să mergeţi ....merită!
Eu am văzut piesa în Bucureşti, am râs cum n-am mai râs de mult... aşa că vă recomand cu drag o porţie de Zaruri si Cărţi!”
@ Emma Zeicescu

 


Primăvara se deschide la o viaţă nouă şi teatrul târgoviştean a ales un eveniment pe măsură; un spectacol jucat în ţară şi în lume cu un succes deosebit, având ca protagonişti pe Florin Piersic Jr. şi Petre Fumuru.

Dacă anul trecut în Pavillon de l’Entrepôt din Montreal a ridicat spectatorii sălii în picioare, cu siguranţă este un privilegiu să avem aceeaşi echipă alături de noi pe scena eternei Cetăţi de Scaun.
Aşadar, Teatrul Metropolis prezintă piesa  „Zaruri şi cărţi” de Sam Henry Kass (scenarist şi regizor la Hollywood) în traducerea şi regia lui Florin Piersic Jr.

Ne vedem la ora 19, în foaier! Vă aştept!

@ Cristi Iordache






duminică, 26 februarie 2012

1

1

să-ţi înfigi adânc rădăcinile când vei găsi rătăcirea
şi ochii de după ai bărbatului cu gust de ploaie

copiii îşi ascund cu mâinile privirea
îngerii încrucişează aripile

citiseşi Kama Sutra cândva şi nu l-ai lăsat să plece
i te-ai scurs printre degete
cu aripa stângă peste cele mai limpezi izvoare

mirosea a brad mirosea a lumină
avea gust de ploaie ca orice bărbat rătăcit

citiseşi Kama Sutra cândva şi te-ai pierdut în rătăcirea lui
să miroşi a brad să miroşi a lumină să ai gust de ploaie

pe dinăuntru

pentru îngeri nu există timp
pentru îngeri nu există păcate

acum zici că vei scrie o carte cu aripa dreaptă
despre cel care ţi-a arătat cu ochii închişi nemărginirea
despre cum ai simţit Facerea - unicul Testament

pe dinăuntru

pentru bărbatul rătăcit nu există timp nu există păcate
nici lume nici aripi nici trup
doar nemurirea iubirii 
un pergament
o potecă ascunsă 
o carte
 
@ Cristi Iordache

vineri, 24 februarie 2012

Florin Piersic jr. şi Petre Fumuru pe scena teatrului târgoviştean (Primavara începe cu un spectacol de zile mari)







„Dumnezeu nu joacă zaruri” - marea şi dubla



„Dumnezeu nu joacă zaruri” - marea şi dubla


De câte ori vreau să-mi fac ordine în gânduri merg într-unul dintre parcurile oraşului şi încerc un exerciţiu meditativ. De astă dată am ales o bancă pe care mă aşez comod pentru relaxare. Nu am noroc, întrucât lângă mine se vorbeşte şi se bea, dar mi-e atât de lene încât nu mă mişc nici mort.

 „Îl știi măh pe Gheorghe Ana? Unu-unu , poartă-n casă!”
„Da bre, îl știu, e om de ispravă. Scoate punga aia de sub masă. Linie!”
„Cică el cu Victor Sanda şi cu Florin Popescu s-au întâlnit să pună la cale nește șmecherii. Da’ eu cred că le era doar foame, bre… Ce noi nu mâncăm? Dacă tu mi-ai luat linia, eu nu-ți mai dau o gură de țuică? E logic, măh?  Pune-i dopu’ să nu se verse!”
„Trei-doi, fugi că te fac marț! Oameni ca lumea toți, zău! Şi ei şi Leo Badea, ce zici nea Titi?”

În timp ce mă bucur de căldura pe sfârşite şi apusul iminent al soarelui, zdrăngănitul zarurilor de-alături şi gălăgia de gaşcă mă fac să remarc o trezire la viaţă, să văd o lume pestriţă şi să o analizez în toată goliciunea ei, care în cele din urmă este una pură şi frumoasă, aşa cum a lăsat-o Dumnezeu. Mi-aprind o ţigară şi din când în când mai agăţ câte-o captură foto.

„Era unul pe la Zotic pân partid (ăsta cu țuica), producătoru măh, nu partidu … Florin Ristache, care cică vrea să candideze la primăria orașului. O da și el ceva la alegeri, că zic și eu… are fabrică, deci are marfă!”
„Neşte domni toţi, oameni de valoare bă, eu îi respect că este deştepţi. Nu bă, ăla s-a pierdut pe traseu, îţi spui io! Poate Cătălin Olteanu!”
”Vezi că vine Gelu. Îi zici că jucăm trei din cinci. Să-l trimiți mata să mai ia una pe caiet că ne dă ăștia mai târziu ceva marafeți dacă tot stăm în frig. Cinci cu doi, şapte, pică pe tine, na!”
„Mie are să-mi dea pe trei zile plus banii pe un fluier.  Auzi, frate, s-a schimbat ceva? Tot aia strigăm, nu?”
„Hai las-o dreacu de politică. Joc cu albu’. Dau cu zaru’. Marea și dubla. A propos, îl sti pe Albu, … ăsta n-a mâncat ciorbă… Cică a anunțat candidatura Gabriel Grozavu! Acu’ avem sigur pe Grozavu. Scoate punga aia să mai luăm un gât. Ce om liniştit, Grozavu!”
”Da, liniştit… prea liniştit…Partidă! Intră Gelule! Ai luat mă? I-ai spus că plătește ăl bătrân, da? Așa! Stai frate că fac poartă-n stânga. Hai s-o dăm repede că mergem la treabă! E șase. Bă, ce s-a mărit ziua! Ai luat pancarta? Patru-unu. Dă-i!”
„Nea Titi, din toți ăștia pe cine votezi, bre? Dă-i Mitică! Și hai să scoatem aeru din ea că o tăiem acuș pe platou!”
„Bă, noi ne facem datoria, că de-aia suntem aici, da’ la vot frate, am și io neamuri, am copii, ăștia cică nu-l bate nimeni pe Boriga.”
„Păi n-am nicio nevoie bă Gelule, da n-a făcut si nu poa să facă nimeni ce face ăsta pentru oraş. Şase-şase. Pfff, marţ tehnic! Mai e un rând de fiecare. Na, Mitică!”

Nu este chip de meditaţie, însă câştig fără să vreau din comentariile caragialeşti ale grupului de lângă mine. Oamenii aştia chiar trăiesc dezinteresaţi, aş fi putut constata, dacă în final, chiar şi sub aburii lui Bachus, nu m-ar fi făcut să-nţeleg că sporovăiala şi diversiunea pentru un ban în plus, amândouă fac parte dintr-un joc, la fel ca cel de table, iar dincolo de toate acestea, servesc interesul familiei lor şi implicit, al comunităţii. Un joc. Atât.

„Cine are una nu are niciuna, cine are trei abia are una! Ha-ha! Ai furat-o, bă!”
„Gelule, tu „Jos Guvernu”, Mitică, tu „Libertate”. Hooo, mai lasă-mi şi mie! Aşa, să-mi încălzesc corzili vocale. Mda! Nea Titi, mata te adaptezi din mers. Ca la table! Să ai variante de rezervă, că nu şti cine plăteşte şi ne prinde pe picior greşit!”

Se aud din ce în ce mai încet, semn că se îndepărtează. Aş vrea să scriu despre asta. Poate chiar o voi face. Natura mea, cu parc şi turle, politică şi zaruri… Colţul meu din această seară are un corespondent universal. Îmi dau seama că asta-i lumea în care trăiesc şi pe care o accept. Suntem un întreg. Şi totuşi, Einstein spunea că „Dumnezeu nu joacă zaruri”. Adevărat! Nimic nu este întâmplător. Oamenii sunt jucători până când ajung să nu poată recupera niciodată pierderea. Este elementar şi face parte din condiţia umană. Cu sau fără zaruri!

„Bă, nu arunca punga! Bem şi noi o ţuică după program, ca tot omu’!



@Cristi Iordache


joi, 23 februarie 2012

Primarul Gabriel Boriga premiaza voluntarii (Municipiul Targoviste – evolutio sine qua non)



                                              Primarul Gabriel Boriga premiaza voluntarii
(Municipiul Targoviste – evolutio sine qua non)


„Nu de puţine ori cei tineri vor să fie exemple pentru cei mai în vârstă. După cum ştiţi există o vorbă: „cine n-are bătrâni să-şi cumpere”, ceea ce este foarte adevărat, dar mai există şi o altă realitate pe care trebuie s-o recunoaştem; tinerii sunt întotdeauna dispuşi să facă lucruri pe care cei mai în vârstă nu mai vor sau nu mai pot să le facă şi aceşti tineri au dat dovadă că răspund pozitiv fără să ceară absolut nimic în schimb.” (Gabriel Boriga)


După trei săptămâni de înfruntat gerul, voluntarii târgovişteni au fost premiaţi de către primarul Gabriel Boriga. Tinerii au sprijinit cetăţenii oraşului, oferindu-le acestora ceai cald timp de zece ore pe zi, la cele opt corturi amplasate strategic în diverse zone din localitate.
Festivitatea a avut loc în Sala Florentină a Primăriei Municipiului Târgovişte.
Consiliul Judeţean, Crucea Roşie, Direcţia de Asistenţa Socială şi Primăria Municipiului Târgovişte, au avut reprezentanţi la acest eveniment, fiind organisme implicate direct în coordonarea voluntarilor şi asigurarea bazei logistice.

Primarul Gabriel Boriga declara în cadrul manifestării de ieri:
„(…)Aceşti tineri, timp de trei săptămâni au stat în ger de până la minus 20 de grade pentru a oferi ceai cald celor care aveau nevoie de acesta. Au demonstrat că a fi voluntar înseamnă a salva un seamăn! (…)Ţări precum Canada, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, au peste 25 % acţiuni de voluntariat. Nici nu ştiţi câtă energie au aceşti tineri şi cu câtă plăcere şi convingere realizează aceste acţiuni. Sunt un exemplu de urmat pentru cei care deşi în putere, nu fac nici măcar pe jumătate din câte au reuşit ei. Pentru asta îi felicit şi ofer fiecăruia câte o diplomă ca recunoaştere a efortului şi tuturor greutăţilor pe care le-au înfruntat în această perioadă. (…)
Nu de puţine ori cei tineri vor să fie exemple pentru cei mai în vârstă. După cum ştiţi există o vorbă: „cine n-are bătrâni să-şi cumpere”, ceea ce este foarte adevărat, dar mai există şi o altă realitate pe care trebuie s-o recunoaştem; tinerii sunt întotdeauna dispuşi să facă lucruri pe care cei mai în vârstă nu mai vor sau nu mai pot să le facă şi aceşti tineri au dat dovadă că răspund pozitiv fără să ceară absolut nimic în schimb. Asta înseamnă voluntariatul şi eu vă asigur că acesta poate ajuta o societate mai mult decât toţi banii din lume. ” 





De vorbă cu Laura Neacşu, unul dintre voluntari:
(…)
C.I. Există un motiv temeinic pentru care ai ales să te implici necondiţionat în această acţiune?
L.N. Pentru mine este o experienţă, o oportunitate şi mă atrage să ajut oamenii. Este vorba despre puterea de dinăuntru, aceea de a simţi că vrei să oferi, să-i ajuţi pe cei care au nevoie, nu trebuie să vrei ceva în schimb.
C.I. Dar am văzut tineri puternici, îi întâlnesc pe stradă şi sunt „strong, super, profi”, la fel de puternici şi totuşi dezinteresaţi faţă de comunitate.
L.N.  Puterea lor este una superficială, aparentă, pe când ceea ce vine din suflet este total şi nu oricine este capabil să conştientizeze şi să vrea să ajute, să se implice fără a cere.
C.I. Nu ti se pare că ceea ce faceţi este ca o întoarcere la valorile primare, esentiale?
L.R. Da, adevărat, celor ca mine cred că li se pare că ceva nu este în regulă cu societatea de azi şi atunci încearcă să schimbe ceva în bine, judecând cu sufletul, ca şi cum ar fi simţit că a pierdut ceva şi este nevoie să-l găsească, să-l aducă înapoi(…)




Am asistat la un exerciţiu de solidaritate, de acceptare, la o ecuatie din matematica elementara, cu tranzitivitatea dintre generatii si aportul social,  avand ca rezultat egalitatea dintre toate segmentele spre beneficiul comunitatii. Primar si conducatori de institutii, tineri voluntari si, de asemenea, o intreaga societate beneficiara a acestui flux circular, deloc greu, in care toata lumea primeste fara sa ceara.
Forta acestui exemplu al actelor de pionierat umanitar este calea spre evolutia sanatoasa si prosperitatea societatii civile.



@Cristi Iordache


vineri, 17 februarie 2012

Estetica (d)efectului puterii

Estetica (d)efectului puterii

În toate momentele dificile, de-a lungul timpului, oamenii au dovedit că pot şi cunosc exerciţiul solidarităţii.
Puterea nu există ca o forţă negativă a sinelui, la fel cum nu există “răul”. Dacă am fi fost judecaţi după faptele noastre şi “răul” ar fi trebuit stârpit, atunci Creatorul ar fi pierdut lumea pentru totdeauna, imediat după decadenţa cainiană.
Dizarmonia ca vibraţie cotidiană este activă tocmai datorită unicităţii indivizilor. Ea atrage catastrofe şi calamităţi naturale, nu pentru a distruge, ci pentru o forma o punte de legătură între energiile împinse către poli opuşi. Cum “răul” se manifestă doar în plan fizic, acesta nu este posesor de forţă, deci în mod logic nu poate intra în conflict polivalent cu binele, care semnifică adevărul şi creaţia însăşi - el este omul ca fiinţă complexă, psiho-somatic şi spiritual.
Maria Tacino spune în “Amprenta Divină” : “binele nu este cel care învinge răul, ci Acela care îl vindecă, precum Adevărul luminează eroarea, nu o distruge. Nu există o luptă între bine şi rău, ci doar una internă a răului”.
Prin simplificare, puterea nu trebuie să vină dintr-o eroare şi să te consume ca pe un leş!
Puterea este mâna divină de mână cu tine!
De aceea în vremurile de cumpănă ale istoriei, s-a creat legătura dintre vibraţiile rătăcite, prin rezonanţa la unison a binelui, căci acesta din urmă şi totodată cel dintâi, deţine puterea vindecării.
Puterea este sinonimă cu graţia şi sensibilitatea, cu altruismul şi iubirea!
Puterea înseamnă libertate, continuitate şi armonie, toate acestea fiind însuşiri ale binelui într-un flux perpetuu care încarcă omul cu putere. Cine nu dă, nu primeşte!
Efectul alteritar, bine-rău, este un non-sens.
Până când indivizii devin conştienţi de acest adevăr creaţionist, au parte de “cutremure” sociale, inter-relaţionare şi deopotrivă, atenţionări divine, pentru ca în cele din urmă solidarizarea să-i întoarcă la “Întregul Universal”.
Estetica puterii constă în adevăr, lumină şi dragoste. Fără ele puterea este un stârv sau un nimic.
Despre estetica nimicului se poate vorbi la nesfârşit, însă deja ne vom afla într-o altă dimensiune spirituală.
Nu există decât o lege căreia să ne supunem, nu există putere în luptă cu puterea, nu există rău!
Maria Tacino încheie “Legea Iubirii” cu un citat din Evanghelia după Matei, cap.22:
“36. Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
  37. Iisus i-a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
  38. “Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
  39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
  40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi toţi Prorocii.”


@Cristi Iordache

joi, 16 februarie 2012

Targoviste iese de sub nameti



In timp ce multe zone din tara sunt ingropate sub nameti de zapada, administratia publica locala a Municipiului Targoviste incheie actiunea de deszapezire pe principalele artere ale orasului. 



Daca cineva isi inchipuie ca am fost ocoliti de precipitatiile abundente si stratul considerabil de zapada, se afla intr-o eroare totala. Aici, numai interventiile agresive in sensul bun al cuvantului, desfasurarea de forte prin angajatii municipalitatii, in speta, ECO-SAL si deopotriva, de la cetateni si pana la primarul Gabriel Boriga, toti au pus mana pe lopeti si, acolo unde a fost necesar, nu au asteptat ajutor din exterior.
Cazuri negative, razlete, ca in orice comunitate, au aparut si printre noi. O serie de probleme cum ar fi cele cu gaigarele (gurile de scurgere) locuri pe care trebuia sa le identifice un alt departament si, datorita carora este posibil sa se formeze portiuni usor inundabile, alte probleme, de asemenea, cu proprietarii care nu au reusit, ori mai grav, nu au dorit sa-si elibereze zonele care faceau parte din atributiile lor. Cateva spatii neocupate si altele in renovare, cum este cazul supermarketului Penny, acolo unde zapada troieneste in contrinuare, sunt exemple de "asa nu!".
Comunicand cu cetatenii si cu angajatii, nu am detectat niciun fel de reticenta in ceea ce priveste efortul continuu de cateva zile la rand, ba chiar, multe dintre persoanele intervievate au declarat ca sunt pe deplin multumite de felul in care autoritatile au raspuns la aceste dezlantuiri neasteptate ale naturii.
Observasem la un articol precedent, intr-un comentariu deschis,  faptul ca un domn i-a propus primarului nostru sa candideze la unul dintre sectoarele Bucurestiului, iar o doamna a venit cu aceeasi rugaminte, pentru o localitate din Dobrogea.
Oameni si locuri. Si inca ceva, pentru ca tot veni vorba ... un proverb romanesc spune ca "omul sfinteste locul".
Cetatea Targovistei nu seamana cu cea de ieri si nici atat cu cea de alaltaieri. Asta inseamna interes, implicare, actiune si implicit evolutie si prosperitate.
Se intreaba cineva care au fost eforturile? Daca sunt mari sacrificiile? Nu, atata timp cat viata cotidiana curge lin si in pace.
Atentie la turturi!

@Cristi Iordache










Teatrul targovistean - spectacolele saptamanii 13-19.02.2012


Teatrul Municipal Targoviste



Targoviste
13 februarie 2012


Evenimentele săptămânii la Teatrul Municipal Târgovişte



În speranţa că nămeţii de afară nu vă sperie foarte tare şi dorinţa de spectacol îi va birui, Teatrul municipal şi actorii săi vă aşteaptă şi în această săptămână la reprezentaţii.

La Sala Tony Bulandra, miercuri 15 şi vineri 17 februarie, de la ora 19.00, vă invităm la cea mai recentă premieră teatrală târgovişteană: 


BUNJEE JUMPING de Jaan Tatte
Regia: Florin Gabriel Ionescu
Cu: Sebastian Balasoiu, Mircea Silaghi, Diana Buluga si Cristian Olaru
Comedia lui Jaan Tätte,  amestecă cu măiestrie umorul negru cu o poveste plină de mister,  rezultând un grotesc încărcat cu surprize amuzante si întorsături palpitante.
Ce-aţi face daca cineva v-ar oferi un miliard de dolari pentru partenerul dumneavoastră?



La Sala Studio, sâmbătă, 18 februarie, de la ora 19.00, vă aşteptăm cu:
MATRIOŞCA de Tuncer Cucenoglu
Regia Cătălin Chirilă
Cu: Antonia Ionescu Micu, Liviu Cheloiu 

 

„Matrioşca” este o comedie contemporană în două personaje, o poveste de dragoste incitantă ce are ca subiect gelozia amantei. Tuncer Cucenoglu este unul dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi turci, textele sale fiind transformate in spectacole de peste 30 de companii europene de teatru. Cei doi actori care intruchipează perechea adulteră sunt Antonia Ionescu Micu şi Liviu Cheloiu. Pentru coloana sonora a spectacolului, regizorul a ales piesa “Cântec de dragoste” a trupei  Zob.



Duminică, 19 februarie, la ora 19.00, la Sala Tony Bulandra va avea loc reprezentaţia
UNCHIUL VANEA de A. P. Cehov
Regia: Sorin Militaru
Cu: Bogdan  Farcaş, Cătălin  Babliuc, Antonia Ionescu Micu / Cosmina  Lirca, Corneliu Jipa, Ana Maria Oglindă / Dana Stîngă, Sorin Şaguna, Maria Nicola şi Ilie Ghergu. 


În această dramă melancolică rusească, „personajele îşi „îmbracă” viaţa pe dos. Iar atunci când încep să bage de seamă eroarea, nu fac nimic ca s-o-ndrepte. Se strâng la un loc pe câte o moşioară idilică ori în salonaşul vreunui conac de provincie unde beau ceai sau/şi vodcă şi încep să-şi plângă de milă.



Din oferta noastră nu lipsesc spectacolele pentru copii:
Joi, 16 februarie, ora 10.00 – Sala Tony Bulandra
ÎNTÂMPLĂRILE CELOR 3 PURCELUŞI
Direcţia de scena şi scenariul : Gheorghe Balint

Sâmbătă, 18 februarie, ora 11.00 – Sala Mihai Popescu
MOTANUL INCALTAT de Charles Perrault
Regia: Alin Antemir

Sperăm că v-am convins că la teatru este mai frumos decât acasă şi vă aşteptăm cu drag!

Preţul unui bilet întreg este de 10 lei. Pentru elevi, studenţi şi pensionari, preţul biletelor este de 5 lei.

(Comunicat primit de la Teatrul Municipal Targoviste)


miercuri, 15 februarie 2012

(D)EFECTUL VIORII CA PLÂNS AL PUTERII


(D)EFECTUL VIORII CA PLÂNS AL PUTERII

Se dă o cabană, un lac închis în el, stânci albite de ploi prea reci şi un timp din invenţia oamenilor, apoi se scot feşele cu ochii deschişi pe dinăuntru...

Puterea coexistă cu graţia, sensibilitatea şi eleganţa, cu altruismul şi iubirea!
O acvilă plana în ritmul puiului şi desena lacrimi pe înălţimi. Aripile ei se mişcau după plânsul viorii.

Puterea te poate pierde pe poteci neştiute şi la final te întrebi: "cine-ai fost?"... "chiar ai fost?"
Privesc oamenii care mănâncă pe săturate din ei şi din lume, uitând că la capăt îi aşteaptă o moarte care ajunge întotdeauna la ora exactă.

Graţia, sensibilitatea şi frumuseţea, uneori, nu găsesc în ele puterea cu rang de biruinţă.
În dimineaţa asta geroasă am văzut pe geamul ferestrei flori de gheaţă zgâriate. Afară, la pervaz, cu ciocul înfipt în piept, o vrabie se oprise din zbor.
Era puternică.
Era tare.
Era moartă.
Îmi scrisese, rătăcită în noapte, pe florile mele de gheaţă, biletul de iubire şi-un adio precum plânsul viorii.

Puterea nu trebuie să vină din eter şi să te consume ca pe un leş!
Puterea este mâna divină de mână cu tine!
Puterea s-o-mbraci pe sub piele ca pe o haină pentru vremuri grele, iar pe deasupra să porţi adevărul, lumina şi dragostea.

Doar aşa viaţa ta nu se măsoară în unităţi de timp, ci merge într-un "mereu acum", care poate împinge marginile lui "azi" atât de departe şi lin, precum plânsul de fericire al viorii.
Nu mai există un capăt c-o moarte ireproşabilă...

Putem vorbi despre o nemurire atipică.
Vorbim?
Râd.

@Cristi Iordache

luni, 13 februarie 2012

Teatrul Municipal Targoviste - Matriosca



Liviu Cheloiu şi Antonia Ionescu s-au adaptat cum nu se poate mai bine la o piesă pornită dintr-o cultură musulmană care foloseşte ca mesaj principal şi “temă de meditaţie”, un simbol din tradiţia rusă.
Povestea de dragoste dintre un Richard Gere al lumii scriitoriceşti şi amanta sa mai tânără, impulsivă şi geloasă pe măsura senzualităţii ei Elektr-ice, este pusă în scenă de Cătălin Chirilă cu abaterile necesare de la originalul conceput de către Tuncer Cucenoglu.
Am citit piesa acestui dramaturg turc şi afirm că regizorul a adaptat ce şi cât a fost nevoie, astfel încât spectatorii să plece încântati de umorul negru, satisfacţie cel puţin egală cu a personajelor care trăiesc idila.
Cartea cu autograful acestui “Hemingway” rămâne liantul relaţiei căreia frumoasa amantă îi găseşte partea negativă, aceea a infidelităţii iubitului ei scriitor, ajungând să fie geloasă pe alte amante (total nedrept!) şi deopotrivă pe fiica şi soţia acestuia.
Deh, femeia e îndrăgostită!
De-aici istericalele şi secvenţele de pseudo-wrestling care mişcă ochiul spectatorului avid de acţiune.
Cu toate acestea cadoul primit de la ea, Matrioska, ţine să-i sugereze ca i s-a-nfundat - chiar el spunând cu un oftat adânc: “asta e ultima!”.
Păpuşile ruseşti cuprind piesa din debut până la final şi interpretările pot fi tot atâtea câte vrea fiecare dintre noi… Etape în viaţă, iubiri, esenţe, involuţii, dar întotdeauna maxim cinci.
Pe tot parcursul se simte umanul şi condiţia sa, balansând între măreţ şi mărunt.
Piesa de fapt este o matrioşkă.
Elemente de reţinut:
Trandafir, carte, autograf, telefoane, palme, săruturi, dureri de şale şi, ultima matrioşkă, iubirea dintre chipeşul scriitor şi mai tânăra lui amantă care dau happyend-ul şi aplauzele.
Notă:
Nu este prima dată când Liviu o înşeală pe Antonia. A mai facut-o si in “Helter Skelter”!



@Cristi Iordache

duminică, 12 februarie 2012

TÂRGOVIŞTE - ACŢIUNE UMANITARĂ

Grupul de voluntari "Targoviste-Renasterea Cetatii", cu sprijinul municipalităţii şi îndeosebi a Primarului Gabriel Boriga, va demara, începând cu data de 12.02.2012, orele 10, acţiunea umanitară de strângere de donaţii (alimente neperisabile, paturi, haine etc) pentru persoanele defavorizate din comunitatea târgovişteană şi nu numai, într-unul din corturile amenajate în zona centrală a oraşului.
 

Recomandare: membrii grupului sunt rugați să participe atât cu prezenţa la activitate, cât şi cu propagarea mesajului mai departe și, de asemenea, cu orice donație.
 

Nici noi nu vom fi scutiţi de furia naturii. 
Deja mulţi cetăţeni se confruntă cu probleme datorate temperaturii scăzute, fapt pentru care Primarul Gabriel Boriga menţine deschis telVerde (0 800 800 361) venind în întâmpinarea tuturor persoanelor cu diverse probleme. Până marţi se anunţă şi în judeţul nostru căderi de precipitaţii sub formă de ninsoare. 

 VEDEM O PARTE A SOCIETĂŢII NOASTRE CARE DEMOLEAZĂ, STRIGĂ SI CERE, DAR CARE, PUSĂ ÎN FAŢA POSIBILITĂŢII DE A CONSTRUI RĂMÂNE PARALIZATĂ, FĂRĂ SĂ FACĂ CEVA PENTRU EA ÎNSĂŞI. FĂRĂ SOLUŢII ŞI FĂRĂ ACŢIUNI!

GRUPUL NOSTRU TREBUIE SĂ-I ACCEPTE PE TOŢI, IAR PRIN PUTEREA EXEMPLULUI, SĂ STRIGĂM ADUNAREA ŞI SĂ CONTINUĂM CEEA CE DEJA ESTE CONSTRUIT.  

ACOLO UNDE TEMELIA ESTE PUTERNICĂ AVEM DOAR DE ÎNĂLŢAT ATÂT CÂT PUTEM.

ESTE TIMPUL SĂ FACEM CEVA PENTRU NOI ŞI SEMENII NOŞTRI, FĂRĂ A CERE!



@Cristi Iordache

vineri, 10 februarie 2012

“Acţiune!” la Teatrul Municipal Târgovişte


Am scris în ultimii ani despre tot ce s-a jucat pe scena Teatrului Municipal Târgovişte, despre actori şi dramaturgi, despre tabloul complet al acestei lumi artistice. Multe materiale au apărut în mass-media, însă şi mai multe sunt arhivate pentru un viitor volum publicistic. Nu am intrat niciodată în libertatea acestor fiinţe minunate de teamă că nu le merit strălucirea. Nobleţea şi, deopotrivă, fragilitatea din care sunt plămădite, m-au făcut să stau deoparte, să le privesc din colţul meu şi să le arăt preţuirea aşa cum ştiu mai bine … scriind.
Ieri am aflat că unul dintre oamenii teatrului târgoviştean, a ales un alt drum, o cale pe care, cu siguranţă, îşi va lăsa urmele, aşa cum a făcut-o aici la Teatrul Dramatic. Dan Ţopa rămâne în memoria mea ca suflare de viaţă din acest întreg, oriunde s-ar afla. Realizările “domnului director” (după cum îmi plăcea să-i spun), vor dăinui, iar timpul va fi cel care va evidenţia tot ce a oferit comunităţii noastre prin proiectele sale artistice. Îmi amintesc vorbele actorului Angel Spenle, cel care a mărturisit la finalul piesei “Buzunarele pline cu pâine”: “ţin să-i mulţumesc în special lui Dan Ţopa, directorul acestui teatru, căci a fost o muncă extrem de grea şi fără determinarea sa, nu realizam această reprezentaţie”.
Dar lumea se mişcă, locurile se schimbă, iar noi înmagazinăm amintirile după ce rostim cuvinte de rămas bun. Un ciclu inevitabil al condiţiei umane, în care ne-nvârtim cu toţii şi mereu o luăm de la capăt cu speranţă şi încredere, spunând “bun venit”.
Directorul Teatrului Municipal Târgovişte este, tot de ieri, Bertha Emanuela Colea.
Am avut privilegiul s-o cunosc pe distinsa doamnă şi pot să afirm umil, că ştie să construiască mai bine decât mulţi alţii. Un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.
Teatrul.
Se spune că la-nceput a fost Cuvântul!
În teatru nu se poate extrapola sintagma biblică. Actorul reuşeşte să-şi interpreteze rolul, pe un metru pătrat, fără microfoane, costume colorate şi jocuri de lumini. Opera lui este el însuşi, dăruind spectatorilor gestica, glasul, privirea şi grimasele sale. Fără el nu ar fi existat în dicţionar cuvântul “teatru”. Aşadar, la-nceput a fost actorul!
Însă, cum lumea este într-o continuă evoluţie, el, actorul, şi-a adus alături de-a lungul timpului, o scenă, un dramaturg, un regizor şi pe toţi cei care acum formează o adevărată instituţie cultural-artistică. Aplauzele nu sunt agreate în cotidian Sentimentele de îngăduinţă şi preţuire trebuie să ne domine atât pe noi, cei din exterior, cât mai ales pe ei înşişi - familia din spatele scenei!
Sunt convins că noul director, va deschide uşa teatrului târgoviştean pentru a păstra unitatea şi, de asemenea, pentru a realiza împreună proiecte ambiţioase.
Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.
Curată coincidenţă!

CRISTI IORDACHE