TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

joi, 19 ianuarie 2012

„VREAU PE ANTICINEVA, VREAU PE ANTICINEVA!!!”

„VREAU PE ANTICINEVA, VREAU PE ANTICINEVA!!!”

Îmi spunea o colegă de breaslă că dacă sunt artist trebuie să îmi văd de operele mele şi să nu intru pe tărâmul minat al vieţii politice. Eu am o părere antitetică sfatului domniei sale. Este adevărat că nu fac parte din vreun partid, însă nu pot asista tăcut la confuzia societăţii civile şi la acţiunile ei haotice, iar dacă aş fi zdrobit, prefer să ţin capul sus şi să privesc în ochi pe cei care fac asta, decât să mă ascund în cochilie. Deznodământul este acelaşi.
Petrecând foarte mult timp printre concetăţenii mei, printre oamenii care au ieşit în stradă (la comandă sau nu), am observat cu tristeţe că deşi au multe nevoi şi fiecare ştie clar ce-şi doreşte, nimeni din păcate nu deţine o hartă, nu se află pe un drum. Sunt dezorientaţi şi pierduţi precum nişte copii care ar lua de mână primul străin ieşit în cale. E dureros. Mâna care le întinde bomboane îi poate duce la pierzanie. Nu orice „binevoitor” este şi salvator.
Un distins domn jurnalist pentru care am tot respectul, susţinea că nu este pro-PDL. Grupul media pentru care lucrează s-a lepădat la rându-i de sprijinirea guvernării (do tibi ut des!), iar dumnealui afirmă că a votat cu Băsescu, „aşa…antigeoană.” Iată, aşadar că şi intelectualii aleg nu pentru că au un reprezentant, ci tocmai că n-au. Mă-ntreb cu cine votează acum, stimabilul domn … aşa…antibăsescu!
Acelaşi paradox l-am întâlnit şi printre oamenii de rând. Ei vor o schimbare care să le atingă scopul final şi care să deţină soluţia pentru prosperitatea societăţii, însă neavând această alternativă, înmagazinează în subconştient dorinţa de schimbare, iar acesta din urmă acţionează ca un „cal troian” împingându-i la alegerea unui „anticineva”.
Să mă mire, oare dacă DD (cel care „în direct” arăta „senzaţional” în pubela din propriul studio), ar fi unul dintre posibilii „anticineva”? Desigur, că mai degrabă ar învia-o pe Elodia, decât situaţia cu care se confruntă ţara, aşa cum de fapt toate P.R.M.P.S.N.L.C-urile unite nu ar reuşi altceva mai mult decât să înrăutăţească condiţiile, şi-aşa, destul de vitrege în care trăiesc românii.
La momentul de faţă, oricât de rea ar fi fost această guvernare, nu putea face nimeni mai mult, iar dovada constă în faptul că toţi ceilalţi au fost respinşi de electorat după ce şi-au făcut mendrele în conducerea ţării. Să înlocuieşti această structură politică şi implicit, administrativă, cu alta care nu a confirmat în anterioarele guvernări, înseamnă să te pui la zid tu, ca popor. De ce? Marile adevăruri sunt cât se poate de simple şi se află întotdeauna lângă noi: USL, înainte sau după ce se vor fi mâncat între ei (frăţia cu dracu durează doar până treci puntea), va trebui să recupereze „creanţele” pierdute în toţi aceşti ani şi, tare mi-e teamă că sunt la mijloc sume fabuloase, apoi, când balanţa financiară va fi echilibrată, ca orice buni gospodari vor purcede la ceva profit, pentru că foamea-i mare şi vreme lungă a cam suflat vântul prin buzunarele lor.
Un alt aspect care mi-a atras atenţia şi ar fi bine să-l vadă concetăţenii mei, este înverşunarea formaţiunilor politice în a prelua puterea călcând şi lăsându-se călcaţi pe convingerile ideologice. Ce pot face două grupări total incompatibile aflate la poluri opuse şi care acum încearcă o simbioză care va naşte catastrofe şi mutanţi? Cum ar arăta Terra dacă cei doi poli s-ar uni? Este simplu: nu ar mai fi!
Cred cu tărie că trebuie lăsat guvernul să-şi termine mandatul şi mai cred că dacă or fi băgat niscaiva bani în buzunar (zic şi eu ca tot românu’), au băgat destui până acum şi e rândul să-şi bage minţile-n cap, pentru că oamenii sunt la pragul de sus al răbdării, iar ei au văzut cât se poate de limpede starea naţiunii. Nu există alternativă (afirm cu certitudine), întrucât P.R.M.P.S.N.L.C-urile sunt lihnite şi va „rade” tot! Nu vrea nimeni situaţia Greciei, a Italiei, sau a Portugaliei, ca să nu mai spun de ţările lumii a treia.
Nu uit adevărul jurnalistului şi sintagma lui neaoş-românească: "am votat cu Băsescu, aşa … antigeoană"!
Concluzia este că noi nu putem vota pe nimeni ... poate doar … pe anticineva!
Memorabil şi, un adevăr cât se poate de trist pentru viitorul celor din stradă, care încă îşi fac iluzii.
Fiţi realişti oameni buni, nu există nici măcar soluţii tehnocrate, pentru că ne supunem unor măsuri impuse de către Uniunea Europeană tuturor statelor membre, de la care nu se poate abate nimeni. Nici de ieşit din Uniune nu se mai iese, ştiu eu de ce...
Lăsaţi-i pe-ăştia care sunt, să lucreze pentru voi, căci o va face! Şi o va face mai bine decât oricare „anticineva” rătăcit prin Palatul Victoriei, pe la Cotroceni sau aiurea.
Acum, vorba distinsei colege scriitoare, mă voi întoarce să mai adaug un fragment la romanul "TEHNICI DE SUPER-VIEŢUIRE". A dracu' coincidenţă!
Vă ofer această însemnare, pentru că (cei care mă cunosc ştiu asta) mă interesează lumea în care trăiesc.

@CRISTI IORDACHE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu