TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

marți, 5 aprilie 2011

Femeia omului sau ziua-ntâi

Femeia omului sau ziua-ntâi



mi-e silă

de bec şi de roată, la dracu cu măru’, cu şerpii care încă mă poartă.

mi-e silă

că-ntr-o zi

se va muşca din mizeria asta a mea şi oamenii mă vor surzi…dar



când îmi dai o palmă

prin fereastră - scânteie cât un mormânt

de copil - parcă mă-njuri de mama şi nimeni nu se ia de o mamă,

nici de fiicele ei, nici de tine, femeie!

ti-am spus azi că te iubesc de cate ori ucizi ceva în mine, la fel de mult

ca atunci când îmi naşti lumii un prunc?

aşa cum l-ai născut pe tata despre care nu ştiu nimic

şi pe dumnezeu

despre care credeam că e tata când eram mic.



şi ducă-se toate gândurile, apocalipsa facă ce-o vrea.

mi-e silă

de istoria lumii, de mâinile care i-au dat de mâncare,

mi-e silă că scriu şi mi-aş bătea

un cui în tâmplă să m-aud pe-nfundate.

la dracu cu toate problemele lumii a treia şi-ntârzierile indicativului-prezent.

mi-e silă

de evanghelia după einstein, de sms-urile siropoase, de grădinile suspendate

de jung şi de freud… dar



când se varsă ceva mai mult decât un soare,

m-adun din cioburi de fereastră,

să vadă omul Naşterea şi ziua cea dintâi.

în timp ce iadul nu a fost dar moare,

eu fac amor sub cerul lui,

şi mă închin pe sânii tăi, femeie,

tu veşnic renegată dumnezee!



n.a. acest poem îl voi picta

4 comentarii:

  1. Abia astept sa vad acest poem pictat.Super.

    RăspundețiȘtergere
  2. Atunci hai să reclădim lumea după chipul şi asemănarea noastră ! Inspirat poem...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ştiu doar că femeia nu este ce pare a fi şi în nebunia mea, o văd Creatoare pe cea îndelung răbdătoare...

    RăspundețiȘtergere