"Nu credeţi poetul când spune că-l doare –
a voastră durere o plânge când scrie!
Poetul trăieşte cu moartea-n picioare
şi n-are să cadă cât moartea e vie.
Îi curge stiloul şi-l şterge pe-o foaie
subţire ca lumea cu trupul ei şubred,
cu firele albe – înfipte pâraie
în ochii zbârciţi ai pământului umed.
Se-ntinde pe cruce cu-n pumn de cuvinte
şi toarnă balsamul pe inimi amare,
dar moartea nu-i vie şi viaţa îl minte.
Nu credeţi poetul când stă în picioare!
A smuls tragedia şi râde nebunul,
ascunsă-i durerea, ascunsă în pace.
Poetul nu moare; se joacă azi unul
cu noi de-a sărutul, zâmbeşte-apoi tace!"
Cristi Iordache
"Poetul piere în noaptea dintre două zile magice", aveam să constat atunci când Doru îşi exprima durerea în articolul din revista SINGUR.
Şi a tăcut!
Gabriel Stănescu nu mă mai duce în America - scria Ştefan Doru Dăncuş...
"Moartea nu a făcut facut facultatea vieţii, rămâne mereu repetentă la cele mai importante materii; nu trebuie să ne temem de ea – trebuie să-i acordăm şansa de-a lua meditaţii de la noi, artiştii, scriitorii, creatorii care ne-am născut cu o funcţie în plus faţă de concetăţeni. Totuşi, această rudimentară extensie a „viu”-ului l-a lichidat şi pe Gabriel Stănescu, editorul volumului I din „Bărbatul la 40 de ani”, pe care am reuşit să-l lansăm sâmbătă seara la Târgul de Carte „Gaudeamus” din Bucureşti.
Mi se face frig de propria fiinţă numai gândindu-mă că această carte a fost, probabil, ultima îngrijită de el. Scriu aceste rânduri sub ghilotina neîndurătoare a ideii că nici eu nu mai am multă vreme de petrecut pe-aici. Dar am în mine acest sentiment de revoltă, această nevoie de-a striga împotriva elevei codaşe care la un moment dat ne poate lua glasul şi totodată arta care ne circulă în vene. Gabriel Stănescu nu e singurul meu apropiat care pleacă în altă parte exact când proiectele gândite în comun primiseră o dimensiune practică.
Odihneşte-te în pace, om bun. Ceea ce ai construit în România, ţara asta pe care ai iubit-o atât de mult încât te-ai opus guvernelor ei de doi bani prin eforturile tale numite Editura „Criterion Publishig Int.” şi revista „Origini”, îmi va rămâne în amărâtul ăsta de suflet care nici el nu este decât un simplu bilet de tren.
Să ai pace unde te-ai dus, prieten drag!
Ştefan Doru DĂNCUŞ"
Aşa se strecura fata aia bătrână şi slută; printre versurile debutantului Gabriel Bogdan Caraveţeanu şi interpretarea tinerei din imagini. Reascult această piesă aproape premonitoare şi mă înfioară.
"Ne vedem mâine seară" - zice Gabi Stănescu , "nu credeţi poetul..." - spun eu într-un poem şi cred că am avut dreptate.
Am mai schimbat câteva vorbe, ne-am salutat şi a plecat servindu-ne minciuna: nu aveam să ne mai vedem!
"Poetul piere în noaptea dintre două zile magice"
Cristi Iordache
#Acest material aparţine în exclusivitate GRUPULUI MEDIA SINGUR
autori-Ştefan Doru Dăncuş şi Cristi Iordache
Păcat. păcat, păcat... Să ne strângem aproape unii de alţii cât ne mai avem încă.
RăspundețiȘtergere