TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

sâmbătă, 10 octombrie 2009

"n" mobil


Adâncul are un punct. Faţa te
arde şi pleoapa se-nchide în lavă, dar este, îl poţi
atinge, nu ştii mai nimic, te-nghite
şi-atât.
Dai pagina, transpiri, te-ncrunţi, este
şi punct.

Pietre de foc nu le poţi număra,
cad pe lângă tine habar n-ai de unde,
pe lângă tine cad să tot dai pagini, nu că
te-ar cruţa (acolo se face risipă). N-ai să vezi
înaltul; doar un teanc de pagini
cât înaltul stâncii de foc.

Transpiri, te-ncrunţi, adâncul arde, pietre
cad fără să te-atingă, muşti, rupi file, dai cu ele de pereţi,
pietrele de foc nu cad în adânc aşa
cum te-ai fi aşteptat. Punct. Te ocolesc şi cad
undeva.
De-acolo stânca, aceeaşi, face
risipă de dragul feţei tale schimonosite.

3 comentarii:

  1. Trăiesc în adânc
    nu-s doar un punct
    sunt geometria ce leagă timpul din fire
    risipă de linii
    mai reală decât crezi
    şi fără variante reci de-nlocuire
    ce folos de am văzut înaltul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana, tu poate ai creat un poem paralel...
    atunci, felicitari!

    fără a-ţi explica textul, o fac şi eu tot eliptic prin altul:

    Geometria e brumă-n răsărit
    adâncul şi înaltul
    au un punct
    nicăieri dar au
    să chinuie cugetul celor ce sunt
    fericiti ce-i ce vin si ce pleacă niciunde
    ei nu cunosc pietrele care cad
    si mă doare seninul lor.

    Na, că iar am scris divin! :))

    RăspundețiȘtergere