TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

marți, 20 octombrie 2009

Coral


Acolo,
peste apa cea mare
ochii tăi nasc gerbere.

Din care sămânţă, Marie?

Pianul meu tace
departe,
când coralul te doare.

Petala sub pleoape nu-ţi piere;
se scaldă-n izvoare, Marie,
cu tine şi tace!

Acolo,
aici,
adânc între noi,
când inima-ţi spune
„o god, stay my joy”,
ne curge-n adânc apa vie.

Albastrul e pace,
dar cin’ să ne-adune
în stropi de gerbere,
oceane?

Pianul tău tace
departe,
când pieptul mi-e numai cântare.

"O, Doamne, să-mi fii bucurie!"

Acolo,
peste apa cea mare,
aşa-i că şi-acolo-i durere?

De unde atâta sămânţă, Marie?


5 comentarii:

  1. Pianul se pierde-ntr-o rugă
    spre ceruri cu frunţi de bazalt
    alunecă-mi verde, mire, spre-nalt
    cuprinde-mă-n braţe ce ştiu să plângă!

    RăspundețiȘtergere
  2. De te-aş găsi la margine de cântec
    mireasa mea vei fi şi n-or să poată
    nori negri să te fulgere pe pleoape
    cât am să fiu cu buzele pe pântec.
    Seninul altei emisfere să ne-adape
    şi-n urma noastră poate plânge lumea toată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Va plânge-un strop la streaşina iubirii
    Acoperişuri ne-or adăposti umblarea
    Când zămislim din mii de sunete chemarea
    Să-mpărtăşim din tainele zidirii.

    RăspundețiȘtergere
  4. as vrea sa fiu la margine de cantec
    sa ma gasesti, sa fiu mireasa ta..
    sa-mi fi mereu cu buzele pe pantec
    si nici un nor, in cale sa ne stea.

    Apoi seninul altei emisfere
    o sa m-adape cu iubirea ta.
    N.D.

    RăspundețiȘtergere
  5. Punct.
    Suflare divină în vânt bătătorit de paşi
    mişcare
    dor stihuit
    un nor deşirat în vălul miresei
    şi plumbul uitat în râpe

    te ţin de mână, mire
    uitările au rămas fără adăpost
    se legalizează doar actele
    în care zăpezile nu se topesc niciodată
    şi florile de colţ surâd
    rezemându-şi obrazul de pântecul meu

    m-adapi cu iubire
    şi-o "lume-ntreagă plânge-n urma noastră"
    de parcă ploaia s-ar prelinge
    pe-un ciob de stea măiastră!

    RăspundețiȘtergere