TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

duminică, 13 septembrie 2009

Te-am regăsit iubito!

Lasă-mă să te privesc, să te privesc, privesc
În noapte la un pâlpâit de lumânare
Să-ţi sorb conturul, Venus şi să ţi-l dăltuiesc
Cu ochi născuţi perechi- oglinzi scânteietoare.

Lasă-mă să te respir, să te respir, respir
Prin fum şi iz de jumătăţi de beţişoare,
Să tremurăm iubito, ţâşninind din trupuri mir
Şi sacadat să ne-mbătăm de-nmiresmare .

Lasă-mă să te ating, să te ating, ating
Dogoare focu-n sobă, la fel noi suntem jar.
Când piepturile noastre pe palme se preling
Ne plânge pielea crudă şi îngerii tresar.

Lasă-mă să te iubesc, să te iubesc, iubesc.
Topiţi în încleştări, Eros să ne cunune.
Pe pântece de lotus buzele moi şoptesc,
În unduiri de nimfă-ţi curg lacrimi nebune.

...........................
-S-a luminat de ziuă, ţi-e frică de ceva?
-Să nu te pierd iubite, ne vom mai revedea?

2 comentarii:

  1. E încă întuneric
    nu poţi zări nici umbra
    desuetă,
    proiecţia-i dementă
    căci în delir
    iubite-acum respir povestea
    contur neclar
    pe-un lampadar
    un fluture se zbate în lumină
    un pântec de culoare de-ar atinge
    nimic din ce-a visat
    nu s-ar mai stinge

    RăspundețiȘtergere
  2. Intermezzo

    cînd te-ai trezit, ai vrut să iei din ființe
    polei și strai, sau numai să primești
    firul de aur, evocatul baricentru
    și, încărcat, să te desăvîrșești

    unde sfîrșește sticla, unde începe visul?

    flămînd să guști din toată gara lumii
    sau doar să uiți în buimăceli de tine,
    te-ai adăpat la orișice izvor
    (ce truc naiv, să te alinți: „ mi se cuvine”!)

    unde sfîrșește sticla, unde începe visul?

    cineva te copiază și temple de brumă-ți ridică,
    altcineva-ți suflă numele-n bronz pe-o fîșie de nor
    și-n lumina de care ieri ți-era noapte de frică
    pozezi copil pe soclul tău strălucitor

    unde sfîrșește sticla, unde începe visul?

    într-o zi histrionul va adormi negreșit
    cît de fidel te-ai așteptat pe nemișcate coline
    călăul însuși te-a resuscitat, era scris s-o găsești
    ființa tăcîndă de-atîta iubire în tine...

    unde sfîrșește sticla, unde începe visul

    RăspundețiȘtergere